Homo erectus – (în latină, omul în picioare)

Teoriile schimbării graduale

Opinia tradiţională susţinută de unii paleoantro-pologi este că o anumită specie se poate să se fi transformat gradual într-o specie succesoare. Astfel de specii succesive de pe scara evoluționistă sunt denumite cronospecii. Delimitările dintre cronospecii sunt aproape imposibil de determinat prin intermediul vreunor criterii anatomice obiective sau funcționale; astfel, tot ce rămâne este încercarea de a trasa anumite limite la un moment dat.

O astfel de delimitare cronologică poate să fie realizată în mod arbitrar între ultimii supravieţuitori ai lui H. erectus şi primii membri ai speciei succesoare (de exemplu Homo sapiens). Problema definirii limitelor cronospeciei nu este una neobişnuită pentru H. erectus-, este una dintre cele mai controversate chestiuni din domeniul paleontologiei.

Un astfel de concept de schimbare graduală având o continuitate între diverse forme succesive a fost răspândit în special în Africa de Nord, în zona Tighenif, acolo unde H. erectus este considerat un strămoș al populațiilor ulterioare din regiunile Rabat, Ternara, Jebel Irhoud şi din alte părţi.

Gradualismul a fost, de asemenea, revendicat în Asia de Sud-Est, în zona Sangiran, acolo unde H. erectus ar fi putut progresa până a ajuns în cadrul unor populaţii cum ar fi cele de la Ngandong (Solo) şi de la Kow Swamp în Australia. Unii cercetători au sugerat faptul că astfel de evoluții similare ar fi putut apărea şi în alte părți ale lumii.

Presupusa interlegătură a realizărilor culturale cu forma şi dimensiunea dinților, a maxilarului şi a creierului este o teorie cu care unii paleoantropologi nu sunt de acord. În toată arhiva de fosile umane există exemple de disociere între forma şi dimensiunea craniului pe de o parte, şi realizările culturale, pe de altă parte.

De exemplu, un H. erectus cu un creier mai mic ar fi putut face parte dintre primii oameni care au reuşit să controleze focul, pe când oamenii cu un creier mult mai mare din alte regiuni ale lumii, care au trăit mai târziu, nu au lăsat nici o dovadă că ar fi ştiut cum să-l stăpânească.

Gradualismul este chintesența aşa-zisei ipoteze „multiregionale”, conform căreia H. erectus a evoluat în Homo sapiens nu o dată, ci de câteva ori, că fiecare subspecie a lui H. erectus, care a trăit în propriul teritoriu, a depăşit un anumit prag critic. Această teorie este validă dacă se acceptă drept corecte presupusele delimitări dintre erectus şi sapiens. Ea este contestată de susţinătorii ipotezei „în afara Africii” care constată că noţiunea de delimitare este în discordanţă cu teoria genetică modernă a schimbării evoluţioniste.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *