Homo erectus – (în latină, omul în picioare)

Fosile – Primele descoperiri

Primele fosile atribuite lui Homo erectus au fost descoperite de către un chirurg militar olandez, Eugene Dubois, care a început să caute oase umane vechi pe insula Java (acum în Indonezia), în 1890. Dubois a găsit primul specimen în același an, iar în 1891 un craniu bine conservat a fost descoperit la Trinil, pe râul Solo.

Ținând cont de arcadele proeminente, fruntea retrasă şi craniul înclinat pe spate, Dubois a tras concluzia că, de fapt, craniul de la Trinil avea caracteristici anatomice intermediare între oameni (cum s-a constatat ulterior) şi maimuțe. Câțiva ani mai târziu, aproape de locul unde a fost descoperit craniul, el a găsit un femur incredibil de complet şi cu aspect modern.

Deoarece osul era atât de similar cu femurul omului modern, Dubois a decis că individul căruia i-a aparținut trebuie să fi mers vertical. El a adoptat numele de Pithecanthropus (inventat anterior de zoologul german Ernst Haeckel), numindu-și descoperirea Pithecanthropus erectus (om-maimuță în picioare), dar termenul colocvial a devenit „omul de Java”.

Doar câteva fragmente de membre au mai fost găsite în timpul săpăturilor de la Trinil, şi abia după trei decenii au mai apărut alte dovezi substanțiale. Majoritatea paleontologilor numesc acum aceste fosile H. erectus, iar numele Pithecanthropus a fost abandonat.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *