Homo erectus – (în latină, omul în picioare)

Datarea fosilelor

Pentru a reconstrui poziția lui H. erectus în evoluția oamenilor, este esențială definirea locului acestei specii în timp, iar paleoantropologii moderni au la dispoziție o varietate de tehnici care le permit să facă acest lucru cu mare precizie. Datarea cu potasiu-argon, de exemplu, poate calcula vârsta unui specimen măsurând timpul de înjumătățire a izotopilor radioactivi din aceste elemente. Atunci când metodele radiometrice nu pot fi aplicate, cercetătorii pot atribui o vârstă relativă unei fosile, asociind-o cu conținutul depozitului în care a fost găsită.

Astfel de linii de specimene au condus la concluzia provizorie că H. erectus s-a dezvoltat pe un interval lung de timp, în Pleistocen. Fosilele recuperate de la Koobi Fora datează de acum cca 1,7 milioane de ani, iar specimenul OH 9 de la Olduvai are probabil 1,2 milioane ani vechime. Exemplarele din Sangiran şi Mojokerto din Java se pot apropia de vârsta scheletelor din Koobi Fora, iar o fosilă din Lantian din China este aproximativ contemporană cu OH 9. Cei mai tineri umanoizi general acceptați ca H. erectus provin de la Tighenif în Algeria (800-600 000 ani), Zhoukoudian în China (770-230 000 ani), precum şi Sambungmacan şi Ngandong (Solo) în Java (probabil mai puțin de 250 000 de ani).

În cea mai mare parte, fosilele mai vechi de 1,7 milioane ani sunt rămășițe ale lui H. habilis şi H. rudolfensis. Aceste specii sunt cunoscute şi din defileul Olduvai şi Koobi Fora în Africa, cele mai vechi exemplare având cca 2-1,8 milioane de ani vechime.

Pe de altă parte, există un grup de specimene mai târzii care prezintă unele caracteristici ale lui H. erectus, dar sunt în general considerate fie reprezentanții „arhaici” ai lui Homo sapiens, fie aparținând lui H. heidelbergensis; printre acestea se numără exemplarele din Europa (Mauer, Arago, Africa de Bilzingsleben şi Petralona), din Africa de Nord-Vest (Rabat şi, probabil, Salé şi Al Sidi ‘Abd-Rahman), de Est şi de Sud (Kabwe, Elandsfontein, Ndutu, Omo, şi Bodo) şi din Asia (Dali, fosilă descoperită în 1978).

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *