Homo erectus – (în latină, omul în picioare)

Legătura cu Homo sapiens – Problema originii

Câțiva cercetători s-au opus în general ideii conform căreia Homo erectus a fost strămoşul direct al speciilor apărute mai târziu, inclusiv al lui Homo sapiens. Louis Leakey a combătut vehement ideea că populaţiile de H. erectus, în special cele din Africa, s-au suprapus în timp cu populațiile mai avansate de Homo sapiens, neputând fi descendenţii celor din urmă.

Un argument care vine în sprijinul punctului de vedere exprimat de Leakey provine din analiza caracteristicilor anatomice ale fosilelor. Subliniind o distincţie între trăsăturile „primitive” şi cele „derivate” în cadrul reconstrucţiei legăturilor dintre specii, un grup de paleontologi au încercat să demonstreze că H. erectus nu este un strămoş potrivit din punct de vedere morfologic pentru Homo sapiens.

Deoarece cutia sa craniană este lungă, redusă, cu pereţii groşi şi prezintă o arcadă proeminentă, ei au susţinut că H. erectus prezintă caracteristici derivate (ori specifice) care nu sunt comune trăsăturilor omului modern. În acelaşi timp, se observă că Homo sapiens împărtăşeşte unele trăsături, cum ar fi craniul rotund şi cu pereţi subţiri, cu umanoizii timpurii, precum H. habilis.

Din aceste motive, unii paleoantropologi (inclusiv Leakey) consideră că mai suplii şi „zvelţii” H. habilis şi H. rudolfensis au legături mai apropiate cu Homo sapiens decât H. erectus. Totuși, aceste constatări nu se bucură de o acceptare unanimă. În schimb, studiile privind dimensiunea în cadrul evoluţiei umane indică faptul că reprezentanții speciei Homo pot fi grupați într-o schemă de tip strămoș-descendent, prezentând o creștere a dimensiunilor corporale. În ciuda faptului că are o cutie craniană mai grea şi mai plată, H. erectus, în special reprezentanții africani ai speciei denumite uneori H. ergaster, se află la locul nepotrivit în această schemă.

Deși acest aspect a fost stabilit, există încă o incertitudine în ce privește modul şi locul în care H. erectus a dat naştere în cele din urmă lui Homo sapiens. Aceasta este o chestiune majoră în privința studiului evoluției umane şi una care rezistă unor verificări chiar şi în cazul în care fosilele humanoide din Paleolitic sunt analizate în detaliu.

Au fost avansate câteva ipoteze generale, dar nu există încă un consens în ce priveşte modelele de schimbare graduală, în contradicţie cu scenariul unei evoluţii rapide, conform cărora schimbările apărute într-o anumită regiune sunt urmate de migrația noilor populații spre alte zone.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *