Începuturile

Teoria desenelor animate a precedat cu jumătate de secol inventarea cinematografului.

Primii experimentatori au descoperit principiul persistenţei imaginii încercând să creeze elemente de conversaţie pentru saloanele victoriene ori senzaţii noi pentru spectacolele cu lanterna magică, o distracţie populară. Dacă desenele etapelor unei acţiuni sunt prezentate într-o succesiune rapidă, ochiul omenesc le percepe ca pe o mişcare continuă.

Unul dintre primele dispozitive de succes comercializate, inventat în 1832 de belgianul Joseph Plateau, a fost fenakistoscopul, un disc de carton care se rotea şi crea iluzia de mişcare dacă era privit în oglindă.

În 1834, William George Homer a inventat zoetropul, o tobă rotativă pe care erau aplicate succesiuni de imagini ce se puteau schimba cu uşurinţă. În 1876, francezul Emile Reynaud a adaptat dispozitivul într-o formă care putea fi proiectată în faţa unui public. Reynaud a devenit primul prezentator de spectacole de animaţie şi primul artist care a dat personalitate şi căldură personajelor sale animate, datorită panglicilor de celuloid superb pictate de mână, proiectate pe o scenă de teatru printr-un sistem de oglinzi.

Prin inventarea rolelor de film manevrate cu ajutorul roţilor zimţate, animaţia a făcut un mare pas înainte. Deşi este greu de spus care sunt „primii” în orice domeniu, se pare că primul animator pe peliculă de film a fost J. Stuart Blackton, care a lansat o serie de succes de filme animate, intitulată Faze umoristice cu mutre amuzante (Humorous Phases of Funny Faces), pentru Compania Vitagraph din New York, pionier în domeniu. Tot în acel an, Blackton a experimentat şi tehnica stop-cadrului – în care obiectele sunt fotografiate, apoi repoziţionate şi fotografiate din nou – pentru scurtmetrajul Hotelul bântuit (Haunted Hotel).

În Franţa, Emile Cohl dezvolta o formă de animaţie asemănătoare celei a lui Blackton, dar folosea figuri relativ nefinisate, desenate cu creta, spre deosebire de desenele ambiţioase, în stil gazetăresc, ale lui Blackton. Simultan cu succesul în creştere al rubricii umoristice din noile ziare populare, industria nou-apărută a animaţiei a recrutat artişti cunoscuţi, printre care Rube Goldberg, Bud Fisher (creatorul lui Mutt şi Jeff) şi George Herriman (creatorul lui Krazy Kat), dar curând mulţi s-au plictisit de procesul de animaţie epuizant, lăsând pe seama altora producţia propriu-zisă.

Una dintre marile excepţii printre aceşti primi caricaturişti deveniţi animatori a fost Winsor McCay, ale cărui lucrări elegante şi suprarealiste Micul Nemo în Ţara Somnului (Little Nemo in Slumberland) şi Visul diavolului din plăcintă (Dream of the Rarebit Fiend) rămân punctul culminant al artei benzilor umoristice. McCay a creat un film scurt, colorat de mână, cu Little Nemo, pentru a-l folosi în spectacolul său de vodevil din 1911, dar Dinozaurul Gertie (Gertie the Dinosaur), din 1914, a fost creaţia care a transformat această artă.

Superbul desen al lui McCay, sensul fluid al mişcării şi o mare sensibilitate a personajului au oferit privitorilor un personaj animat care părea să aibă o personalitate, o prezenţă şi o viaţă proprie. Se născuse primul star al desenului animat. McCay a făcut şi alte filme extraordinare, inclusiv o re-creare a peliculei Scufundările vasului Lusitania (The Sinking of the Lusitania, 1918), dar Pat Sullivan a fost cel care i-a extins descoperirile.

Animator născut în Australia, care şi-a deschis un studio la New York, Sullivan a recunoscut marele talent al unui animator tânăr numit Otto Messmer; unul dintre acele personaje inventate întâmplător – o pisică neagră vicleană, numită Felix – a fost transformat în vedeta unei serii foarte populare.

Creat de Messmer cu o flexibilitate maximă şi cu mare expresivitate facială, capul rotund şi ochii mari ai lui Felix au devenit rapid modelul standard pentru personajele de desen animat: o minge de cauciuc cu picioare, care cerea un efort minim pentru a fi desenată şi putea fi ținută în continuă mişcare.

Publicat în A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *