învățământ

Educație care are loc în școli sau medii școlare (educație formală); în sens mai larg, transmitere a valorilor şi a cunoștințelor acumulate de o societate.

În culturile în curs de dezvoltare, învăţământul general era în majoritatea cazurilor redus; copiii învățau din mediul lor şi din diverse activităţi, iar adulţii îşi asumau rolul de învăţători. În societăţile mai complexe, în care numărul cunoștințelor ce pot fi transmise este mai mare, apare necesitatea unui mijloc de transmitere mai selectiv şi mai eficient – şcoala şi profesorul.

Conţinutul învățământului formal, durata sa şi beneficiarii săi au variat de-a lungul timpului de la o cultură la alta şi de la o epocă la alta, precum a variat şi filozofia educaţiei. Unii filozofi (de ex. John Locke) au considerat ca individul reprezintă o tăbliţă nescrisă, pe care puteau fi înscrise cunoştinţe; alţii (de ex. Jean-Jacques Rousseau) au considerat că natura umană înnăscută este bună în sine şi de aceea trebuie coruptă cât mai puţin posibil, adoptând adesea învățământul alternativ. V

ezi şi behaviorism; John Dewey; învăţământ elementar, învățământ superior; grădiniță; mișcarea Lyceum; educație progresivă; școală publică; educație specială.

Publicat în I

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *