John Locke

(29.08.1632, Wrington, Somerset, Anglia – 28.10.1704, Oates, Essex)

Filozof englez.

Educat la Oxford, mai ales în medicină şi științe, a devenit ulterior medic şi consilier al celui de-al treilea conte de Shaftesbury (1667-1672). S-a mutat în Franța, însă după căderea lui Shaftesbury din 1683 a fugit în Olanda, unde l-a sprijinit pe viitorul William HI, întorcându-se în Anglia după Revoluţia Glorioasă, pentru a deveni comisar de apel, post pe care l-a deţinut până la moarte. În principala sa operă filozofică, Eseu despre înțelegerea umană (An Essay Concerning Human Understanding, 1690), a susținut că orice cunoaștere începe cu senzația sau cu introspecția, iar nu cu ideile înnăscute, aşa cum considerau filozofii raționalismului.

Cea mai importantă operă de filozofie politică a lui Locke este Două tratate despre guvernământ (Two Treatises of Government, 1690), care respingea absolutismul şi dreptul divin al monarhilor. Expresia liberalismului clasic al tratatelor lui Locke avea să-i inspire pe autorii Constituţiei SUA.

Unul dintre inițiatorii Iluminismului în Anglia şi Franța, Locke a exercitat o puternică influență asupra lui David Flume, George Berkeley şi a multor altor personalități ale sec. XVIII. Este considerat figura fondatoare a empirismului britanic.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *