jurisdicție

Autoritate constituțională deţinută de o instanță de judecată, care se ocupă cu audierile şi soluționarea cazurilor.

Printre exemplele de jurisdicție judiciară se numără: jurisdicţia apelului, prin care o instanţă superioară are puterea de a corecta erorile juridice comise de o instanţă inferioară; jurisdicţia concurentă, prin care un proces se poate desfăşura în oricare din două sau A mai multe instanţe; şi jurisdicția federală. O instanță poate avea şi autoritatea de a opera într-un anumit teritoriu.

Jurisdicția restrânsă, prin care un magistrat sau un judecător are autoritatea de a conduce procedura de condamnare a unui inculpat, fără decizia unui juriu, este limitată în SUA exclusiv la infracțiunile mărunte.

Publicat în J

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *