legătură de hidrogen

Interacțiune implicând un atom de hidrogen situat între o pereche de alți atomi, având o înaltă afinitate pentru electroni; o astfel de legătură este mai slabă decât legătura ionică sau legătura covalentă, dar mai puternică decât forțele van Der Waals.

Legăturile de hidrogen pot exista între atomi din molecule diferite sau făcând parte din aceeași moleculă. Un atom al perechii (donorul), în general un atom de fluor, de azot sau de oxigen, este legat covalent de un atom de hidrogen, la electronii căruia participă în mod inegal; înalta lui afinitate cu electronii face ca hidrogenul să capete o sarcină ușor pozitivă.

Celălalt atom al perechii (acceptorul), de asemenea în general F, N sau O, nu-și împarte perechea de electroni, ceea ce îi dă o sarcină ușor negativă. În principal prin atracție electrostatică, atomul donor își împarte efectiv hidrogenul cu atomul acceptor, formând o legătură. Datorită extinsei sale legături de hidrogen, apa (H2O) este lichidă pentru un interval de temperaturi mult mai larg decât ar fi de așteptat de la o moleculă de dimensiunile sale.

Apa este, de asemenea, un bun solvent al compușilor ionici şi al multor altora, deoarece formează cu ușurință legături de hidrogen cu substanța. Legăturile de oxigen dintre aminoacizii din proteine determină structura terțiară a acestora. Legăturile de hidrogen dintre bazele ce conțin azot, din nucleotidele de pe cele două lanțuri de ADN (guanine cu citozine, adenine cu timine) dau naștere structurii dubluelicoidale, crucială pentru transmiterea informațiilor genetice.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *