legături chimice

Interacțiuni care asociază atomii în molecule, ioni, cristale, metale şi alte structuri stabile.

Atunci când nucleele atomilor şi electronii interacționează, ei tind să se distribuie în așa fel încât energia totală să fie cât mai scăzută. Dacă energia unui aranjament de grup este mai mică decât suma energiilor componente, atunci se formează structuri stabile. Numărul de legături pe care un atom le poate realiza, valența sa, este egal cu numărul de electroni pe care îi primește sau pe care îi cedează.

Legăturile covalente formează molecule; atomii se leagă de anumiți alți atomi punând în comun o pereche de electroni. Dacă distribuția electronilor este egală, atunci molecula nu este polară; dacă ea este inegală, atunci molecula este un dipol electric. Legăturile ionice reprezintă extrema distribuției inegale.

Unii atomi cedează electroni, devenind cationi. Alți atomi primesc electroni și devin anioni. Toți ionii sunt legați prin forțele electrostatice. La metalele cu structură cristalină, o împărțire difuză de electroni leagă atomii între ei (legătură metalică). Alte tipuri de legături sunt: legătura de hidrogen şi cea a compușilor aromatici; coordonarea legăturilor covalente, legăturile multicentrice, exemplificate de hidrurile de bor, unde mai mult de doi atomi împart perechi egale de electroni; şi legăturile, încă insuficient înțelese, din sistemele de coordonare.

Vezi și forțe van Der Waals.

Publicat în L

Un gând despre „legături chimice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *