lemn

Material tare, fibros, format prin acumularea xilemului secundar produs de cambiul vascular.

Este principalul țesut tare care se găsește în tulpinile şi în rădăcinile arborilor şi arbuștilor. Lemnul se formează în jurul unui miez central (măduva), într-o serie de straturi concentrice numite inele (vezi inele de creștere). O secțiune prin lemn arată deosebirea dintre duramen şi album. Duramenul, porțiunea centrală, este mai întunecat şi alcătuit din celule de xilem care nu mai sunt active în procesele vitale ale copacului.

Albumul, zona mai moale care înconjoară centrul, conţine celule prin care circulă xilemul. Lemnul este unul dintre cele mai abundente şi mai divers folosite materiale naturale de pe Pământ şi, spre deosebire de cărbune, de minereuri şi de petrol, este o sursă regenerabilă, printr-o îngrijire corespunzătoare. Cel mai folosit lemn vine de la două grupe de arbori: coniferele sau lemnul de esenţă moale (de ex. pin, molid, brad) şi foioasele sau lemnul de esenţă tare (de ex. stejar, nuc, arţar). Arborii consideraţi de esenţă tare nu sunt în mod necesar mai tari decât cei de esenţă moale (de ex. lemnul de plută face parte din categoria arborilor de esenţă tare, dar este lemnul cel mai moale).

Densitatea şi umezeala influențează duritatea lemnului; pe lângă rezistența la sarcină, alţi factori variabili testați sunt elasticitatea şi duritatea. Lemnul este un bun izolator de căldură şi electricitate şi are bune proprietăți acustice. Caracteristicile sale fizice includ, printre altele, culoarea, mirosul, textura şi direcţia fibrelor.

Pe piață se comercializează cca 10 000 de produse diferite din lemn, de la cherestea şi placaj până la hârtie, de la mobilă până la scobitori. Printre produsele chimice derivate din lemn şi reziduuri din lemn se numără celofanul, mangalul, coloranți, explozivi, lacurile şi terebentina. Lemnul este folosit drept combustibil în multe zone de pe glob.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *