Leonardo da Vinci

(15.04.1452, Anchiano, lângă Vinci, Republica Florența, azi Italia – 02.05.1519, Cloux, azi Clos-Lucé, Franța)

Pictor, desenator, sculptor, arhitect şi inginer italian de geniu, întruchipând poate mai mult ca oricine idealurile umaniste ale Renașterii.

Cina cea de Taină (1495-1498) şi Mona Lisa (cca 1503-1506) sunt printre cele mai cunoscute şi totodată impozante picturi ale Renașterii. Caietele sale ne dezvăluie spiritul științific, iscoditor, şi ingeniozitatea lui mecanică, situându-l cu mult înaintea timpului său.

Faima neasemuită de care s-a bucurat în timpul vieții, trecută prin filtrul criticii de artă, a rămas neatinsă până azi şi se datorează, în mare măsură, neobositei dorințe de cunoaștere care i-a îndrumat gândirea şi felul de-a fi. Un artist înnăscut, considera că ochii sunt principalul făgaș către cunoaștere. Dintre toate simțurile omului, Leonardo prețuia cel mai mult vederea, întrucât numai ea transmitea realitățile experienței imediate cu precizie şi fără greșeală. Prin urmare, fiecare fenomen perceput devenea obiectul cunoașterii, iar saper vedere (în italiană, să știi să vezi) a fost marea temă a studiilor sale. Şi-a folosit puterea creatoare în toate domeniile ce foloseau reprezentarea grafică: pictură, sculptură, arhitectură şi inginerie. Însă nu s-a oprit aici. Ajutat de inteligenţa sa sclipitoare, de puterea neobișnuită de observație şi de măiestria de desenator, a realizat studii asupra naturii, fapt ce i-a permis să exceleze în artă şi știință deopotrivă.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *