liberalism teologic

Școală de gândire religioasă caracterizată prin grija pentru motivaţia internă, în contrast cu controlul extern.

A fost inițiată în sec. XVII de către René Descartes, care şi-a exprimat încrederea în raţiunea umană, şi a fost influențată de filozofi precum Benedict de Spinoza, G. W. Leibniz şi John Locke. Al doilea stadiu al ei coincide cu mișcarea romantică de la sfârșitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, marcată de aprecierea creativităţii individuale, exprimată în opera filozofilor Jean-Jacques Rousseau şi Immanuel Kant, dar şi a teologului Friedrich Schleiermacher.

Al treilea stadiu, de la mijlocul sec. XIX până în anii 1920, a pus accentul pe ideea de progres. Stimulaţi de revoluţia industrială şi de lucrarea Originea speciilor (1859) a lui Charles Darwin, gânditori precum T.H. Huxley şi Herbert Spencer în Anglia şi William James şi John Dewey în SUA s-au concentrat asupra studiului psihologic al experienţelor religioase, studiului sociologic al instituţiilor religioase şi cercetării filozofice asupra valorilor religioase.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *