liberalism

Doctrină politică şi economică în care se pune accentul pe drepturile şi libertăţile individului şi pe necesitatea limitării puterii guvernului.

La origine, liberalismul a fost o reacţie defensivă faţă de ororile războaielor religioase europene din sec. XVII (vezi Războiul de Treizeci de Ani). Ideile sale de bază au fost formulate în lucrările lui Thomas Hobbes şi John Locke, care au susținut că puterea suveranului este justificată în ultimă instanţă de consimțământul celor guvernați, iar nu de dreptul divin.

În domeniul economic, liberalii din sec. XIX au cerut încetarea amestecului statului în viața economică a societății. Urmându-l pe Adam Smith, ei au susținut că sistemele economice bazate pe pieţe libere sunt mai eficiente şi generează mai multă prosperitate decât cele parţial controlate de stat.

Ca răspuns la marile inegalităţi de avere şi la celelalte probleme sociale generate de revoluţia industrială din Europa şi America de Nord, liberalii de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX au acceptat intervenţia limitată a statului în piaţă şi crearea de servicii sociale subvenţionate de stat, cum ar fi educaţia publică gratuită şi asigurările de sănătate. În SUA, programul New Deal aplicat de preşedintele Franklin D. Roosevelt a fost un exemplu tipic de liberalism modern, prin marea extindere a activităţilor guvernamentale şi creşterea reglementărilor din domeniul afacerilor. După Al Doilea Război Mondial s-a produs o altă extindere a programelor de bunăstare socială din Marea Britanie, Scandinavia şi SUA.

Stagnarea economică apăruta la sfârșitul anilor 1970 a dus la o revigorare a poziţiilor liberalismului clasic susținând pieţele libere, mai ales printre politicienii conservatori din Marea Britanie şi SUA. Liberalismul contemporan rămâne atașat reformelor sociale, inclusiv reducerii inegalității şi extinderii drepturilor individuale. Vezi şi conservatorism; individualism.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *