Liberia

Suprafaţa: 99 754 km2;

2 900 000 loc. (2005).

Capitala: Monrovia.

Printre grupurile etnice din Liberia se numără americano-liberieni (urmaşi ai sclavilor eliberaţi din SUA în sec. XIX) şi 16 populaţii indigene aparţinând grupurilor lingvistice mande, kwa şi mei.

Limbi vorbite: engleza (oficială), limbi indigene.

Religii: credințe tradiționale, creștinism, islam.

Moneda națională: dolarul liberian.

Liberia cuprinde câmpii de coastă pe o întindere de 560 km de-a lungul Atlanticului; în interior se găsesc dealuri şi regiuni muntoase joase, în jur de o cincime din Liberia este acoperită de păduri tropicale. Agricultura este principala ramură economică, dar numai o parte din terenul agricol este cultivat. Țara dispune şi de mari rezerve de minereu de fier, importantă sursă de export. Principalele culturi de profit sunt cele de cauciuc, cafea şi cacao; culturile de consum sunt orezul şi maniocul. Din punct de vedere constituțional, Liberia este o republică cu două camere legislative; șeful statului şi al guvernului este președintele.

Cea mai veche republică africană, Liberia a fost înființată pe pământurile cumpărate de la triburile locale ca sălaş pentru sclavii eliberaţi din SUA, prin intermediul Societăţii Americane de Colonizare, care a fondat o colonie la capul Mesurado în 1821. În 1822, clericul metodist Jehudi Ashmun a devenit directorul așezării şi adevăratul fondator al Liberiei. Țara a fost intitulată Liberia (1824), iar așezarea principală a luat numele de Monrovia. Primul guvernator liberian de culoare, Joseph Jenkins Roberts, a proclamat independența țării în 1847 şi a extins graniţele.

Disputele de graniţă cu Franţa şi Marea Britanie au continuat până în 1892, când graniţele ei au fost stabilite oficial. În 1980, o lovitură de stat condusă de generalul Samuel K. Doe a pus capăt lungii dominaţii a americano-liberienilor asupra africanilor indigeni. O rebeliune din 1989 a condus la un distrugător război civil, purtat de-a lungul anilor 1990. În 1996 s-a încheiat un acord de pace, dar luptele au reizbucnit în 1999 şi au durat până în 2003.

Guvernul Naţional de Tranziţie, sprijinit de trupe ONU de menţinere a păcii, a fost instituit la sfârşitul acestui an şi a funcţionat până la alegerea democratică şi instalarea unei noi administraţii. Alegerile prezidenţiale s-au ţinut la sfârşitul lui 2005, iar Ellen Johnson-Sirleaf a fost declarată câştigătoare; ea a fost prima femeie aleasă şef de stat în Africa.

 

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *