limba maghiară

Limbă fino-ugrică vorbită în Ungaria şi de o minoritate însemnată din Slovacia, Transilvania (România) şi N Serbiei.

Maghiara are aproape 14,5 milioane de vorbitori în lumea întreagă – mai mulţi decât oricare dintre celelalte limbi uralice – inclusiv 400 000-500 000 în America de Nord. Cel mai vechi text în limba maghiară datează de la sfârşitul sec. XII. O tradiţie literară continuă începe din sec. XV.

Deşi influențată de limbile europene mai mult decât oricare altă limbă fino-ugrică, maghiara păstrează unele trăsături specific uralice, precum armonia vocalică (simetria trăsăturilor vocalice în silabe), un sistem complex de cazuri la substantive, exprimarea posesiei prin sufixe, o distincție la conjugarea verbelor între verbele cu complement direct şi cele cu complement indirect.

Contactele cu limbile turcice, iraniene şi slave şi, mai recent, cu dialecte din N Germaniei şi cu latina au dus la apariția multor împrumuturi în limba maghiară.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *