litografie

Proces de tipărire care folosește imiscibilitatea grăsimii cu apa.

Aloys Senefelder din Praga (1771-1834) s-a folosit de proprietățile unei pietre cu o bază de carbonat de calciu, o suprafață fină, poroasă, desăvârşindu-şi procedeul de tipărire în 1798.

În procedeul lui Senefelder, piatra, pe suprafața căreia se desena imaginea în creion sau cerneală grasă, era udată cu apă; după diverse etape de gravare şi de protecție, era ștearsă cu cerneală uleioasă şi reținea cerneala doar pe desen. Suprafața cu cerneală era apoi tipărită – fie direct pe hârtie, cu o presă specială (ca în majoritatea imprimărilor de artă), fie pe un cilindru de cauciuc şi apoi pe hârtie (ca în tipografia comercială).

Tehnica de pregătire a pietrelor pentru tipar manual, care este încă metoda litografică preferată de artiști, nu s-a schimbat aproape deloc Tipărirea litografică de tip comercial cu o presă rotativă modernă de tipărire offset poate produce imprimări fine, de înaltă calitate, la viteze mari, realizându-se reproduceri ale oricărui material care poate fi fotografiat în procesul de imprimare.

În prezent, procedeul este folosit în realizarea a 40% din tipărituri, hârtie de ambalaj şi publicații, procent mai mult decât dublu în comparație cu oricare dintre celelalte procedee de tipărire.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *