madrigal

Formă de muzică vocală de cameră, de obicei polifonică şi neacompaniată, din sec. XVI-XVII.

Provine din şi s-a dezvoltat în Italia, sub influența cântecului francez şi a formei muzicale italiene numite frottola. Scrise de obicei pentru grupuri de trei sau șase interpreți, madrigalurile au devenit populare în cercurile cultivate. Textele erau aproape întotdeauna despre dragoste; printre poeții importanți ale căror opere au fost adaptate muzical se numără Petrarca, Torquato Tasso şi Battista Guarini.

Dintre madrigaliștii italieni se remarcă Orlando di Lasso, Luca Marenzio, Carlo Gesualdo şi Claudio Monteverdi; Thomas Morley, Thomas Weelkes şi John Wilbye au creat numeroase madrigaluri englezești foarte apreciate.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *