Magna Charta

Document garantând libertăţi politice în Anglia, elaborat la Runnymede, o pajiște pe malul Tamisei, şi semnat de regele Ioan Fără de Ţară în 1215, sub presiunea baronilor rebeli.

Nemulțumiți de taxele regale mari şi conștienți de puterea slăbită a monarhului, baronii au fost încurajați de arhiepiscopul de Canterbury, Stephen Langton, să ceară o garanție solemnă a drepturilor lor. Printre clauzele actului se numărau paragrafe care stipulau libertatea bisericii, reformarea legii şi justiţiei, precum şi controlul comportamentului oficialilor regali.

A fost pusă în circulaţie de mai multe ori, cu mici schimbări, în 1216,1217 şi 1225. Deşi reflectă sistemul feudal şi nu unul democratic, Magna Charta este privită în mod tradiţional ca piesa de temelie a constituționalismului britanic

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *