magnitudine

În astronomie, măsură a strălucirii unei stele sau a unui alt corp ceresc.

Cu cât obiectul este mai strălucitor, cu atât numărul magnitudinii scade. În Antichitate se foloseau șase clase de magnitudine, prima conținând cele mai luminoase stele (vezi Hipparh). În sistemul actual, diferența de o magnitudine corespunde unui raport de 2,512 ori în strălucire. Astfel, diferența dintre cele cinci magnitudini corespunde unui aport de strălucire de 100 la 1.

Magnitudinea aparentă reprezintă strălucirea obiectului percepută de pe Pământ (de ex. -26,7 pentru Soare, cca -11 pentru Lună). Magnitudinea absolută este strălucirea unui obiect observat de la o distanță ipotetică de 10 parseci (32,6 ani-lumină; de ex. 4,8 pentru Soare). Vezi şi albedo, fotometrie.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *