mahala

Zonă dens populată, cu locuințe sărăcăcioase, situată de obicei în marile oraşe şi caracterizată de condiţii insalubre de viaţă şi dezorganizare socială.

Industrializarea rapidă din Europa sec. XIX a fost însoţită de o creştere explozivă a populaţiei şi de concentrarea claselor muncitoare în locuinţe supraaglomerate şi precar construite Anglia a dat prima lege pentru construirea caselor pentru cei cu venituri mici, pentru a stabili un standard minim, în 1851, iar legile pentru salubrizarea mahalalelor au fost promulgate în 1868.

În Statele Unite, dezvoltarea mahalalelor a fost generată de numărul mare de imigranţi de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. La sfârşitul anilor 1800 s-au adoptat legi privind ventilarea adecvată, protecţia contra incendiilor şi sanitară în zonele urbane. În sec. XX, guvernul şi organizațiile private au construit case pentru cei cu venituri mici şi au alocat fonduri pentru reconstrucţii urbane, oferind şi împrumuturi cu dobândă mică pentru achiziționarea de locuințe.

Cartierele sărăcăcioase constituite în jurul centrelor urbane în ţările în curs de dezvoltare aveau o populație preponderent de proveniență rurală, venită la oraș în căutarea unui loc de muncă. Încă nu s-au luat măsuri de îmbunătățire a condițiilor de trai în aceste zone. Vezi planificare urbană.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *