maimuță-păianjen

Denumire comună pentru cele patru specii (familia Cebidae) de maimuțe arboricole, diurne, din Lumea Nouă, întâlnite din Mexic până în Brazilia.

Cu membre lungi şi cu abdomen proeminent, au o lungime de 35-66 cm şi labele anterioare lipsite de police, coadă prehensilă, cu blana bogată, lungă de 60-92 cm. Blana este gri, roșcată, brună sau neagră. Trec de pe o ramură pe alta legănându-se, folosindu-și atât membrele anterioare, cât şi coada sau sar şi plonjează cu brațele larg întinse dintr-un copac în altul.

Se hrănesc cu fructe, nuci, flori şi muguri. Sunt folosite în studiile de laborator asupra malariei, boală la care sunt sensibile. Deși sunt ținute câteodată pe lângă casa omului, exemplarele adulte au, uneori, atacuri de furie şi pot deveni periculoase.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *