mana

În credința melanezienilor şi polinezienilor, forță sau putere supranaturală, care poate fi atribuită persoanelor, spiritelor sau materiei neînsuflețite.

Mana poate fi bună sau rea, benefică sau periculoasă, însă nu este impersonală; nu se face referire la ea decât în legătură cu ființe sau obiecte puternice.

În Occident, termenul a fost folosit inițial în sec. XIX, în legătură cu religia, însă mana este privită în prezent drept un mod simbolic de a exprima calități speciale ale persoanelor importante, cu poziție socială sau pentru a sancționa acțiunile acestora şi pentru a le explica eșecurile. Vezi şi animism.

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *