Mihail Iurievici Lermontov

(15.10.1814, Moscova, Rusia – 27.07.1841, Platigorsk)

Poet şi romancier rus.

Primul său volum de versuri, Primăvara (Vesna), a fost publicat în 1830, anul în care a intrat la Universitatea din Moscova, pe care a părăsit-o doi ani mai târziu, pentru a intra în școala de cadeți. Ofițer în gardă după absolvire (1834), a fost de două ori exilat în regimentele din Caucaz, din cauza versurilor sale înflăcărate, proslăvind libertatea de conștiință.

A devenit popular prin suferința transfigurată într-o poezie care combina teme filozofice şi civice cu motive profund personale. Printre poemele sale de maturitate se numără Prizonierul din Caucaz (Kavkazsky plennik, 1840) şi Demonul (Demon, 1841). Romanul Un erou al timpurilor noastre (Gheroi naşego vremeni, 1840) a fost primul roman psihologic rus, iar portretul eroului său, o victimă a alienării, i-a influențat profund pe mulți autori ruși.

La fel ca Aleksandr Puşkin, cu care este deseori comparat, a murit într-un duel. Este considerat cel mai important poet romantic rus.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *