Oliver Wendell Holmes Jr.

(08.03.1841, Boston, Massachusetts, SUA – 06.03.1935, Washington DC)

Jurist, specialist în istoria dreptului şi filozof american.

Fiu al lui Oliver Wendell Holmes şi al Ameliei Lee Jackson, fiică a unui judecător de la Curtea Supremă de Justiţie din Massachusetts. A fost ofiţer în timpul Războiului Civil American, fiind rănit de trei ori.

Începând cu 1867 a lucrat la Boston în domeniul justiției, devenind judecător (1882-1899), apoi președinte (1899-1902) al Curții Supreme a statului, în Dreptul Comun (The Common Law, 1881), a susținut ideea că legea reprezintă mai degrabă o experiență acumulată decât o știință. Numit în 1902 judecător la Curtea Supremă a SUA de către președintele Theodore Roosevelt, Holmes a militat pentru o justiție moderată, argumentând că domeniul legislativ este mai mult obiectul forurilor legislative decât al tribunalelor

În cazul Schenk vs. SUA (1919), a formulat testul „pericolului evident şi actual” pentru propunerea de restrângere a libertății de exprimare. Multe dintre ideile sale pertinente şi bine argumentate, printre care cea referitoare la opiniile divergente (era supranumit Marele Disident), au devenit interpretări clasice ale legii. Este considerat unul dintre cei mai importanți juriști ai epocii moderne.

S-a aflat în serviciul public până în 1932.

Publicat în H

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *