planeta Marte

A patra planetă de la Soare, numită după zeul roman al războiului.

Distanta medie faţă de Soare este de 227 milioane km; ziua este de 24,6 ore terestre şi anul cuprinde 687 de zile pământeşti. Are doi sateliţi mici, Phobos şi Deimos. Diametrul mediu al planetei este de 6 790 km, aproape jumătate din cel al Pământului, şi este mai puţin densă decât Terra. Masa planetei Marte reprezintă circa o treime din cea a Pământului, iar forţa gravitațională la suprafaţă este echivalentă cu cca o treime din cea terestră.

Absenţa unui câmp magnetic pe Marte, ca şi densitatea scăzută a planetei sugerează absenţa unui miez metalic de mari dimensiuni. Ca şi Pământul, Marte are anotimpuri şi o atmosferă, însă temperatura medie de la suprafaţă este de doar -20°C. Atmosfera rarefiată de pe Marte este constituită în mare parte din dioxid de carbon, conţinând puţin azot şi argon şi urme de vapori de apă. Imaginile obţinute de pe navele spaţiale descriu o suprafaţă cu cratere, cu vulcani, câmpii întinse de lavă, canale şi canioane, judecând după standarde terestre; Olympus Mons, de ex., este cel mai mare vulcan cunoscut în sistemul solar.

Vântul reprezintă un element important pe Marte, provocând uneori furtuni de praf. În trecutul îndepărtat, se pare că Marte a avut o atmosferă mai densă şi mai caldă şi mult mai multă apă decât în prezent. Imaginile luate de pe Mars Global Surveyor sugerează că, relativ recent, a existat apă la suprafaţă. Nu s-a detectat viață pe Marte.

Marşul cel Lung (1934-1935)

Marş de 10 000 km, realizat de comuniştii chinezi, având ca rezultate mutarea bazei revoluţionare din SE în NV Chinei şi evidenţierea lui Mao Zedong ca lider necontestat.

După ce rezistaseră la patru campanii ale lui Jiang Jieshi împotriva regiunii în care îşi stabiliseră baza, comuniștii au fost aproape distruşi de a cincea ofensivă. Cei 85 000 de oameni rămaşi au străpuns liniile naționaliste şi au fugit iniţial spre V, sub conducerea lui Zhu De, apoi spre N, sub Mao.

Când Mao a ajuns la Shaanxi, rămăseseră doar 8 000 de supraviețuitori, restul fiind ucişi în lupte, de boli sau inaniţie (printre victime se numărau cei doi copii ai lui Mao şi un frate), în noua lor bază, comuniștii au reuşit să-şi refacă forţele departe de amenințarea naționalistă, pregătindu-se pentru victoria finală din 1949.

marş – atletism

În atletism, formă sportivă de întrecere în care concurentul trebuie să atingă solul cu piciorul plasat în faţă înainte de a-l ridica pe cel rămas în spate.

Acest sport datează de la sfârşitul sec. XIX. Întrecerile de marş pe o distanţă de 3 500 m au fost introduse în programul Jocurilor Olimpice pentru bărbaţi în 1908; începând din 1956, distanţele de marş au crescut la 20 km şi 50 km. Această competiţie, pe o distanţă de 10 km, a fost introdusă pentru femei în 1992.

marş

Compoziție muzicală cu o măsură metrică regulată şi bătăi articulate puternic pentru a facilita marșul militar.

E posibil ca dezvoltarea marșurilor europene să fi fost stimulată de invaziile otomane care au avut loc între sec. XIV şi XVI. Marşurile nu au fost apreciate decât spre sfârşitul sec. XVI; până atunci, tempoul era păstrat în general prin percuţie, deseori înfrumuseţat de porţiuni muzicale interpretate la fluier.

Odată cu dezvoltarea alămurilor, în special în sec. XIX, marşurile au devenit foarte populare, fiind deseori laborios orchestrate. Compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Johann, Strauss fiul şi Gustav Mahler au compus marşuri, deseori încorporându-le în opere, sonate sau simfonii. Ulterior, popularitatea marşurilor lui J. P. Sousa a fost de neegalat.

Pictorul lui Marsyas

(a pictat între 350 şl 325 Î.Hr., Grecia)

Pictor grec din perioada clasică târzie, cunoscut pentru două vase care datează din 340-330 î.Hr.

Ambele sunt pictate în așa-numitul stil kerch, intitulat după zona din N Mării Negre, unde au fost excavate multe asemenea vase. Caracterizat prin forme suple, elaborate, atent decorate şi cu efecte policrome, stilul kerch este considerat ultimul mare stil al ceramicii cu figuri roşii romane.

marsupiale

Denumire generică pentru mamiferele din subclasa Marsupialia, caracterizate prin nașterea prematură a puiului şi dezvoltarea ulterioară în afara uterului.

Puii rămân fixați de mameloanele mamei pentru o perioadă care corespunde stadiilor târzii ale dezvoltării fetale a mamiferelor placentare. Peste 170 de specii (de ex. bursuci-marsupiali, cangurii, urșii koala, urşi-marsupiali) se găsesc în Australia, Noua Guinee şi în insulele învecinate. Pe lângă cele șapte specii de marsupiale asemănătoare șobolanului din America de Sud, în cele două Americi trăiesc peste 65 de specii de oposum. Multe specii prezintă o pungă (marsupiu), un pliu tegumentar care acoperă mameloanele femelei de pe partea inferioară a abdomenului, unde puiul își continuă dezvoltarea.

marsuin

Denumire comună pentru speciile de cetacee cu dinți din familia Phocoenidae (sau, după unii taxonomi, componente ale familiei Delphinidae).

Cele patru specii (genul Phocoena) de marsuini-bruni comuni sau marsuini-de-port se hrănesc în special cu pești şi se deplasează în perechi sau în grupuri mari. Au spatele gri sau negru şi abdomenul alb. P. Phocoena, o specie foarte timidă, întâlnită în emisfera nordică, execută salturi doar ocazional. Celelalte specii de Phocoena sunt întâlnite de-a lungul coastelor californiene şi sud-americane. Marsuinul-Dall (Phocoenoides dalli) din Pacificul de Nord, activ, gregar, şi marsuinul-True (P. truei) din Japonia înoată adesea alături de vapoare, de obicei în grupuri de două până la douăzeci de exemplare.

Ambele specii se hrănesc cu cefalopode şi peşti şi sunt negri cu o pată alba, mare, pe fiecare parte. Marsuinul-negru fără înotătoare (Neomerisphocoenoides), un animal mic, lent, populează oceanele Pacific şi Indian. Cu o lungime de aproape 2 m, marsuinii sunt mai mici şi mai îndesați decât delfinii şi au botul teşit. Asemenea delfinilor, sunt cunoscuți pentru inteligența lor.

John Marston

(07.10.1576, Oxfordshire, Anglia – 25.06.1634, Londra)

Dramaturg englez.

Şi-a început cariera literară ca poet, în 1598, însă în scurt timp s-a reorientat spre teatru. Unul dintre cei mai energici scriitori satirici ai epocii, şi-a scris toate piesele înainte de a fi hirotonisit, în 1609. Cea mai cunoscută lucrare a lui este tragicomedia Nemulțumitul (Malcontent, 1604), care apostrofează viciile unei curţi desfrânate.

Importantă este şi lucrarea Curtezanul olandez (The Dutch Courtezan, scrisă între 1603 şi 1604), una dintre cele mai „reușite comedii ale timpului său. Deși l-a satirizat şi s-a certat cu Ben Jonson, cei doi au colaborat la Eastward Hoe (1605; cu George Chapman) şi Martirul iubirii (Love’s Martyr, 1607).

Bătălia de la Marston Moor

(2 iulie 1644)

Prima mare înfrângere a armatei regale din Războiul Civil Englez.

Forțele regaliste, sub conducerea prințului Rupert, au eliberat oraşul York şi au urmărit forțele parlamentare până în apropiere de Long Marston. Un contraatac-surpriză din partea forțelor parlamentare ale lui Oliver Cromwell a dus la pierderi masive de partea regaliștilor.

Odată cu căderea orașului York, Carol I a pierdut controlul asupra nordului, iar Cromwell a devenit general al forţelor parlamentare.

Marsilio da Padova

(1280, Padova, Regatul Italiei – 1343, München)

Filozof politic italian.

A fost consultant al ghibelinilor până când a fost condamnat ca eretic (1327), după ce a scris Defensor pacis (1320-1324) şi a fugit la curtea lui Ludovic IV de Bavaria. A contribuit la declararea papei Ioan XXII ca eretic, la instalarea lui Nicolae V ca antipapă şi la încoronarea lui Ludovic ca împărat (1328).

Conform conceptului său laic despre stat, puterea bisericii este limitată, iar puterea politică aparține poporului, teorie care a influențat ideea de stat modern.