prinţ Mihail Illarionovici Kutuzov

(16.09.1745, Sankt Petersburg, Rusia – 28.04.1813, Bunslou, Silezia)

Comandant de armată rus.

Ofiţer de carieră, în 1805 i-a fost predată comanda armatei mixte ruso-austriece care se opunea înaintării Franţei spre Viena. În urma înfrângerii austriece de la Ulm s-a retras, păstrându-și armata intactă, dar Aleksandru I i-a atacat pe francezi în Bătălia de la Austerlitz (1805), iar pentru eşecul său dezastruos a fost învinuit şi Kutuzov.

După ce armata lui Napoleon a intrat în Rusia în 1812, presiunea publică l-a forțat pe Aleksandru să îl numească pe Kutuzov comandant suprem. După conflicte armate minore, a fost obligat să poarte bătălia indecisă de la Borodino. Când Napoleon a început să își retragă trupele dinspre Moscova, Kutuzov a obligat armata franceză să părăsească Rusia pe drumul pe care îl devastaseră la intrare. I-a urmărit pe francezi în Prusia, distrugându-și oponentul fără a fi nevoit să ducă o bătălie majoră.

Considerat cel mai bun comandant al timpului său, apare ca un personaj important în romanul Război şi pace (Voina i mir), de Lev Tolstoi.

Publicat în K

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *