Războiul Civil Libanez

(1975-1991)

Conflict rezultat din tensiunile între populaţiile libaneze creştine şi musulmane, exacerbat după 1970 de prezenţa în Liban a luptătorilor Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

În 1975, musulmanii şi militanţii de stânga din Liban au sprijinit OEP, căutând o mai mare putere politică; creştinii, în încercarea de a-şi menţine dominaţia politică, s-au împotrivit OEP. Facţiunile s-au luptat intens în prima parte a anului 1976, iar Libanul a fost divizat, creştinii deţinând puterea în N, iar musulmanii în S.

Temându-se de extinderea războiului, atât Israelul, cât şi Siria au intervenit de partea creştinilor, care începuseră să piardă teren. Luptele au continuat cu intensitate până în 1982, când Israelul a invadat S Libanului pentru a distruge bazele gherilelor palestiniene; forţele OEP au fost alungate din Beirut, iar până în 1985 Israelul se retrăsese din cea mai mare parte a ţării, care era măcinată de conflictul între adepţii şi adversarii acceptării dominației siriene.

În 1989, conducătorul creştin Michel Aoun a încercat să-i alunge pe sirieni din ţară, dar a fost înfrânt, iar Liga Arabă a mediat o întrunire de pace; înlăturarea lui de la putere (1990) a eliminat cel mai mare obstacol al implementării în 1989 a unui acord de pace. În S Libanului luptele dintre forţele israeliene şi Hezbollah au continuat şi după retragerea finală a Israelului din S Libanului, în 2000.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *