Robert Edward Lee

(19.01.1807, Stratford, comitatul Westmoreland, Virginia, SUA – 12.10.1870, Lexington, Virginia)

Conducător militar confederat şi american.

Născut la Stratford, Virginia, fiu al lui Henry Lee, a absolvit colegiul West Point, apoi a ocupat posturi în corpurile de inginerie şi a luptat în Războiul Mexican, sub conducerea lui Winfield Scott. S-a transferat la cavalerie în 1855 şi a comandat forțe de frontieră în Texas (1856-1857). În 1859 a condus trupele americane pentru a înăbuși insurecția sclavilor de la Harpers Ferry. În 1861 i-a fost oferită comanda unei noi armate, formată pentru a obliga statele sudiste să se întoarcă în Uniune. Deși se opunea secesiunii, a refuzat. După separarea statului său natal, Virginia, a devenit comandantul forțelor Virginiei în Războiul Civil American şi consilier al lui Jefferson Davis, președintele Confederației.

După rănirea lui Joseph Johnston, i s-a dat comanda armatei din Virginia de Nord (1862) şi a respins forțele unioniste în cadrul Bătăliei de Șapte Zile. A obținut victorii la Bull Run, Fredericksburg şi Chancellorsville. Încercările sale de a alunga trupele unioniste din Virginia prin atacarea Nordului au eșuat la Antietam şi Gettysburg. În 1864—1865 a condus campanii defensive împotriva forțelor unioniste sub conducerea lui Ulysses S. Grant, care au cauzat mari pierderi Uniunii. Lee şi-a oprit retragerea în spatele fortificațiilor de la Petersburg şi Richmond (vezi Campania Petersburg).

Până în luna aprilie a anului 1865, forțele slăbite şi proviziile împuținate l-au obligat pe Lee, acum general al tuturor armatelor Confederației, să capituleze la Appomattox. A rămas un erou al Sudului şi a acceptat postul de președinte al Colegiului Washington, post în care a rămas până la moarte.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *