Titu Maiorescu

(15.02.1840, Craiova, România – 18.06.1917, București)

Critic şi estetician literar, memorialist, om politic român, membru fondator al Academiei Române.

După studii strălucite în Germania şi Franţa, a devenit rector al Universității din Iaşi; a inițiat, împreună cu alţi tineri ieşeni, un ciclu de prelecțiuni populare, care se vor ține neîntrerupt timp de 17 ani şi care sunt legate de naşterea societăţii culturale Junimea (1863). Această societate va dispune, din 1867, de propriul organ de presă, revista Convorbiri literare, în care T. Maiorescu îşi va publica majoritatea studiilor de critică literară şi îndrumare culturală, importante pentru evoluţia esteticii şi criticii româneşti.

A impus o direcţie nouă în cultura română, militând pentru prioritatea criteriului valoric în toate domeniile vieţii sociale şi ale creaţiei intelectuale, inclusiv artele şi literatura (studiile O cercetare critică asupra poeziei române la 1867 şi în contra direcţiunii de astăzi a culturei române, din 1868). Posesor al unei vaste culturi şi al unui gust estetic sigur, are meritul de a fi impus conştiinţei publice o serie de mari scriitori, între care Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici etc.

În problemele limbii literare, a combătut etimologismul, pronunţându-se pentru moderație în împrumuturi neologistice, iar în domeniul ortografiei argumentând oportunitatea unui sistem fonetic flexibil, cu unele concesii făcute etimologismului (studiile Despre scrierea limbei române, 1866; Limba română în jurnalele din Austria, 1868; în contra neologismelor, 1871; Beția de cuvinte, 1873).

Membru al Partidului Conservator, a fost ministru al instrucţiunii publice. După 1900 activitatea politică a devenit prioritară. A fost prim-ministru şi ministru de externe între 1910 şi 1912, iar în 1913 a prezidat Conferința de pace de la Bucureşti. Este socotit o personalitate providențială a culturii româneşti şi un mare orator politic. Principalele volume: Critice (3 voi., 1908), Discursuri parlamentare (5 voi., 1897-1915), Istoria contemporană a României (1925).

Publicat în M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *