transformările Lorentz

Set de ecuații în fizica relativistă, care leagă coordonatele spațiale şi temporale a două sisteme aflate în mişcare constantă şi relativă unul faţă de altul; au fost formulate în 1904 de către Hendrik Antoon Lorentz.

Utilizate pentru a descrie fenomenele apropiate de viteza luminii, aceste transformări exprimă faptul că spaţiul şi timpul nu sunt absolute; lungimea, timpul şi masa depind de mişcarea relativă a observatorului, iar viteza luminii în vid este constantă şi independentă de mişcarea observatorului sau a sursei.

Publicat în L

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *